După cum știm cu toții, trăim într-o pandemie în momentul actual, care a atins granițele României încă din luna martie 2020.
Actuala reţea şcolară din România o moşteneşte în cea mai mare parte pe cea de dinainte de 1990, caracterizată prin clase supra-aglomerate, mai ales în mediul urban, în care învaţă în medie între 30 şi 40 de elevi. Este un număr imens care periclitează calitatea lecțiilor predate și interacțiunea elev-profesor. De asemenea, analfabetismul funcţional situează România pe penultimul loc în Uniunea Europeană deoarece 42% dintre elevii români de 15 ani nu reuşesc să-şi folosească informaţiile dobândite în şcoală pentru rezolvarea problemelor cotidiene.
Pentru protejarea noastra și a celor din jur, în cadrul țării noastre, statul a optat pentru închiderea școlilor și adoptarea învățământului online pentru o lungă perioadă de vreme, exceptând elevii din clasele terminale, care au participat fizic la cursuri timp de 2 săptămâni pentru a se pregăti de Evaluarea Națională, respectiv Bacalaureat. Închiderea instituțiilor de învățământ s-a prelungit și în semestrul întâi al anului școlar 2020-2021, urmând să se deschidă în semestrul al doilea.
Este învățământul online cu adevărat o soluție?
Măsurile cu privire la învățământul online au eșuat în prima parte a pandemiei, urmând ca statul să îmbunătățească condițiile de studiu ale elevilor, însă deși au fost luate măsuri de prevenție a eșecurilor, acestea s-au dovedit a fi insuficiente pentru un mediu de studiu corect al fiecărui elev. Mai mult decât atât, conexiunea la internet reprezinta și ea, o cauza majoră a absenței copiiilor de la cursuri. Deși acum 2 ani România a scăzut dramatic în clasamentul țărilor cu cel mai rapid internet din lume (de pe locul 5 în 2018, pe locul 37 în 2019), România se numără în continuare printre țările cel mai bine conectate. Cu toate acestea, 12% dintre copii nu au acces la internet.
Dar ce facem atunci când conexiunea la internet există, dar echipamentele necesare desfășurării orelor nu? O întrebare des întâlnită în rândurile elevilor români, care nu beneficiază de aparatura necesara pentru a participa la orele desfasurate în mediul online. Doar 68% dintre elevii din România au acces la device-uri pentru a atenta la orele de curs, arată un studiu realizat de IRES în perioada 27-30 aprilie 2020 și numai jumătate dintre elevi au participat la școala online. Anul acesta, procentele au crescut, însă nu considerabil, existand în continuare elevi fără acces la internet sau echipament adecvat.
Probleme de acest gen apar chiar și în rândurile profesorilor, 50 de profesori declarând că nu aveau adresă de mail și au mărturisit în chestionare că nu au acces la internet și nu au dispozitive sau abonament la internet, asta fiind absolut inadmisibil.
Astfel, cu atât de multe probleme pe care le regăsim în învățământul online, indiferent de eforturile insuficiente pe care statul le-a făcut, aceasta are încă multe dezavantaje, cea mai mare problemă fiind deteriorarea calității programei școlare.
Alt lucru ce trebuie punctat, s-au înregistrat și probleme la nivel emoțional printre elevii de vârste mici, în special din ciclul primar și gimnazial, au resimțit extrem de puternic impactul izolării. Peste 50% au fost speriați în această perioadă, iar adolescenții spun că s-au simțit triști, furioși și obosiți.
Observând aceste probleme, CJE Prahova a întocmit un formular public care a fost transmis prin intermediul unui comunicat de presă pentru a analiza, punctual, părerile elevilor din Prahova. Scopul formularului a fost de a rezolva problemele semnalate de elevi, acesta fiind trimis chiar și Inspectoratului Județean Prahova. Drept rezultat, am reușit să integrăm într-o notă metodică faptul că dacă elevii nu își activează camera, asta nu înseamnă ca pot primi absența înainte ca Ministerul Educației să ia aceste măsuri. Alt impact generat de răspunsurile formularului, în număr foarte mare, a fost îmbunătățirea relației dintre profesori și elevi în mediul tehnologic.
