Sistemul educațional românesc are, bineînțeles, diferite lacune în modul său de operare, însă, recent, a apărut o nouă problemă ce pare să atragă atenția atât autorităților, cât și spațiului media. Sintagma “Analfabetism funcțional” a ajuns să fie vehiculată în mod alarmant pentru a descrie un fenomen complex, care expune neajunsurile școlarizării române.
Conform definiției dată de UNESCO în 1978: (un individ ce suferă de analfabetism funcțional este o) ,,Persoană care nu are ştiinţă de carte pentru a demara acele activităţi care să îi asigure funcţionarea efectivă în grupul sau comunitatea din care face parte în scopul dezvoltării personale şi sociale”. Câteva simptome ale analfabetismului funcțional se referă la a înțelege, a corela sau a crea idei, cum ar fi: dificultatea/incapacitatea de a înțelege un text citit, de a raporta conținuturile noi la fondul de cunoștințe existent, de a-și formula un punct de vedere cu privire la ce a citit; de a exprima în scris sau oral punctul de vedere; de a aplica informațiile/cunoștințele obținute în contexte de viață reală, de a opera cu cifre/numere, de a face calcule mentale; dar se regăsesc și dificultăți în rezolvarea de probleme, capacitatea de focalizare a atenției deficitară, abilități reduse de orientare spațială, memorie vizuală și memorie de lucru deficitară.
Un elev funcţional analfabet poate reproduce verbal sau în scris un text învățat în cadrul orelor de Limba și literatura română, adică are capacitatea de a memora cuvintele, însă este incapabil să înțeleagă sensul sau să extragă idei pe care să le folosească ulterior în a răspunde întrebărilor cadrului didactic.
Cauzele analfabetismului funcțional sunt multiple, situându-se la intersecția dintre individ și societate (situația și resursele financiare, dezvoltarea culturală, contextul socio-regional etc.). La nivel individual, tulburările de atenţie, dislexia, deficienţe intelectuale, deficiențe socio-emoționale, handicapuri fizice/senzoriale/motorii/somatice, sistem motivaţional deficitar, tulburări lingvistice contribuie imens la dezvoltarea analfabetismului funcțional, în lipsa ajutorului necesar atenuării acestor factori. Pe de altă parte, la nivel social-economic, sărăcia și șomajul îngreunează ascensiunea normală a elevului, aflându-se în lipsa de resurse necesare. Un alt constituent important este situația familială, întrucât destructurarea sistemului de valori, suport familial scăzut, conflicte familiale, disoluţia familiei, violenţa în familie, etc. joacă în rol vital în dezvoltarea generală a unui copil.
Desigur, sistemul educațional, în forma lui actuală, nu facilitează nevoile fiecărui elev, astfel, prin metode de învățare precum memorarea, lipsa modalităţilor de predare centrate pe elev, strategii de studiu deficitare, o parte importantă a lotului românesc aparține analfabetismului funcțional.
Efectele, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, generează o imagine precară a următoarelor generații ce vor fi afectate. Lipsa de logică în înțelegerea unor subiecte de examen, orizont limitat de cultură, aspiraţii educaţionale scăzute, abandon şcolar, absenteism, rată scăzută de promovabilitate la examenele naţionale, vocabular slab dezvoltat, absența motivației și deprinderii de a se informa şi forma, stimă de sine scăzută, angajați slab calificați, integrare socială deficitară, discriminare, comportament antisocial deviant se numără printre consecințele analfabetismului funcțional.
Raportările făcute de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) în 2013 privind starea educaţiei la nivel mondial, în legătură cu performanța elevilor la testele de matematică, au poziţionat România pe locul 45 din 65, între statele lumii. Potrivit rezultatelor obţinute la aceste teste, 40,8% dintre elevii români au obţinut rezultate slabe şi numai 3,2% rezultate foarte bune. În cazul evaluărilor competenţelor de citit, scorul obţinut a plasat România pe poziţia 50 din 65, iar la ştiinţe pe locul 49 din 65. Raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din 2012, procentul elevilor de 15 ani din învățământul obligatoriu din România care nu pot selecta informația relevantă dintr-un text și nu pot face raționamente elementare este de 42%.
Un studiu mai recent, privind educația în statele membre, publicat de Comisia Europeană, arată că în România, în 2006 față de 2000, procentul de elevi în vârstă de 15 ani care sunt analfabeți funcțional a crescut de la 41,3% la 53,5%. Procentul plasează România pe ultimul loc în raport cu țările europene. În scopul comparării, rezultatele evaluărilor PIAAC din anul 2013, indică faptul că procentul pe intervalul de vârstă 16-65 de ani la nivel european este în medie de 16,4 %.
În actualul context socio-politic, deși există diferite strategii de intervenție, nu se preconizează scăderea procentului pe teritoriul României. În cadrul examenului PISA, în 2018 România a avut o performanță mai joasă decât în 2015 și se află sub media europeană, având un procent de 44% de analfabeți funcționali. Aceste rezultate au urgentat și intervenția Consiliul Național al Elevilor, ce au cerut dezvoltarea unor strategii de combatere a acestui fenomen: “Acest aspect îngrijorător ne îndeamnă să tragem un semnal de alarmă cu privire la calitatea educaţiei din România şi, de asemenea, să solicităm factorilor decizionali din sectorul educaţional să îşi aplece atenţia către formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice. Suntem de părere că această formare ar trebui realizată în conformitate cu metodele inovative de predare, astfel încât acestea să corespundă nevoilor şi intereselor actualei generații de elevi. De asemenea, cadrele didactice ar trebui să fie instruite pentru a sesiza încă din clasele primare prerechizitele analfabetismului funcţional, iar în vederea garantării echităţii, este necesară implementarea unor programe de ţară pentru a recupera decalajele întâlnite între şcolile din mediul urban şi cele din mediul rural”.
2 Comments